Acasă
Servicii
Vezi toate tratamentele
Clinica Topoloveni11 categorii principale · 13 categorii de tarif · 166 servicii în Topoloveni
Toate serviciile individuale166 pagini
Consultație3 pagini în Topoloveni
Profilaxie5 pagini în Topoloveni
Odontoterapie (obturații)8 pagini în Topoloveni
Endodonție10 pagini în Topoloveni
Chirurgie dentară23 pagini în Topoloveni
Implantologie12 pagini în Topoloveni
Protetică dentară38 pagini în Topoloveni
Estetică dentară6 pagini în Topoloveni
Pachete dinți ficși în 24h3 pagini în Topoloveni
Radiologie dentară4 pagini în Topoloveni
Ortodonție18 pagini în Topoloveni
Parodontologie13 pagini în Topoloveni
Pedodonție (stomatologie pediatrică)23 pagini în Topoloveni
Clinica Băicoi11 categorii principale · 12 categorii de tarif · 100 servicii în Băicoi
Toate serviciile individuale100 pagini
Consultație2 pagini în Băicoi
Profilaxie3 pagini în Băicoi
Odontoterapie5 pagini în Băicoi
Endodonție9 pagini în Băicoi
Chirurgie15 pagini în Băicoi
Implantologie6 pagini în Băicoi
Protetică21 pagini în Băicoi
Estetică dentară3 pagini în Băicoi
Pachete dinți ficși în 24 de ore2 pagini în Băicoi
Radiologie dentară3 pagini în Băicoi
Ortodonție19 pagini în Băicoi
Parodontologie12 pagini în Băicoi
Tarife
Calculatoare de cost
Înainte & După Blog Medici
Despre noi
Contact
Urmărește-ne

Ce clinică vrei să contactezi?

Echipa clinicii alese îți răspunde în timpul programului.

BlogÎngrijire orală
Dentalix
Echipa Dentalix
Clinici de stomatologie · Topoloveni și Băicoi
Vezi echipa

Abfracția dentară: ce este, de unde vine și cum se tratează

Oglindă dentară și periuță cu peri moi pe o tavă albă, într-un cabinet luminos
Cuprins articol
  1. Ce este abfracția dentară
  2. Cum arată leziunea și cât de frecventă este
  3. De unde vine: ipoteza forțelor de mușcătură
  4. Cum deosebești abfracția de abrazie și eroziune?
  5. De ce doare un dinte cu leziune la col?
  6. Tratament: de la observare la restaurare
  7. Ajută gutiera sau șlefuirea mușcăturii?
  8. Paste pentru sensibilitate: ce spun studiile
  9. Cum previi agravarea și când ceri un consult
  10. Întrebări frecvente

Abfracția dentară este o ciobitură în formă de pană sau de V la colul dintelui, pe care unii specialiști o pun pe seama forțelor de mușcătură. Teoria nu este dovedită. Studiile indică mai degrabă un amestec de periaj apăsat, acizi și uzură. Dacă dintele nu doare, leziunea se urmărește în timp. Dacă sensibilizează sau se adâncește, se tratează, de obicei cu desensibilizare și restaurare din ionomer de sticlă.

Pe scurt: Abfracția este o leziune în formă de pană, apărută la baza dintelui, pe fața dinspre obraz. Ipoteza forțelor de mușcătură nu e dovedită. Leziunile mici și fără simptome se urmăresc la controale, nu se plombează din reflex, iar restaurarea intră în discuție abia când ele sensibilizează sau se adâncesc. Gutiera și șlefuirea mușcăturii nu au dovezi pentru oprirea acestor leziuni.

Ce este abfracția dentară

Abfracția este o pierdere de smalț și dentină chiar la colul dintelui, locul unde coroana se întâlnește cu gingia. Numele vine din latină: ab înseamnă „departe", iar fractio înseamnă „rupere". Ideea din spatele lui este simplă. Dintele s-ar îndoi ușor când mușcăm sau scrâșnim, iar la col s-ar aduna o tensiune care rupe, la scară microscopică, cristalele din smalț.

Termenul a apărut în 1991 și a rămas în vocabularul cabinetelor. Un articol de sinteză din Journal of Oral and Maxillofacial Pathology îl definește ca pierdere patologică de substanță dentară provocată de forțe biomecanice. Același articol spune însă, la fel de clar, că teoria nu este încă dovedită.

În limbaj de cabinet, ceea ce vezi în oglindă se numește mai larg leziune cervicală necarioasă. „Necarioasă" înseamnă că nu o produc bacteriile, deci nu e carie. Abfracția este una dintre explicațiile posibile pentru o astfel de leziune. Nu este singura și nici cea mai sigură.

Cum arată leziunea și cât de frecventă este

Leziunea tipică are formă de pană sau de V, cu unghiuri bine marcate, și se află pe fața dintelui dinspre obraz. Uneori seamănă cu un C sau are formă mixtă. De obicei e mai adâncă decât lată. Se vede ca un șanț mic la baza dintelui, cu dentina expusă ceva mai închisă la culoare decât smalțul din jur.

O sinteză din Clinical, Cosmetic and Investigational Dentistry notează că premolarii inferiori sunt afectați mai sever decât cei superiori. Incidența ar fi între 3% și 17% la adulții de 20 până la 70 de ani. Cifra diferă mult de la un studiu la altul, fiindcă autorii nu numesc la fel aceeași leziune.

Felul în care se examinează schimbă și el rezultatul. O analiză din Journal of Dentistry a adunat 24 de studii cu 14.628 de participanți. Prevalența medie a leziunilor cervicale necarioase a ieșit 46,7%, mai mare după 30 de ani decât sub această vârstă. Examenul doar cu privirea și cu sonda a ratat o parte dintre ele, față de un indice standardizat de uzură. Sunt deci frecvente, iar multe trec neobservate ani la rând.

De unde vine: ipoteza forțelor de mușcătură

Ipoteza clasică îi aparține lui Grippo, în 1991. Forțele laterale de mușcătură ar flecta dintele și ar concentra tensiunea la col. Smalțul rezistă bine la compresiune, dar prost la tracțiune, așa că ar apărea microfisuri perpendiculare pe axul dintelui. Vinovat principal ar fi bruxismul, adică scrâșnitul și încleștarea dinților. Mecanismul se sprijină pe analize inginerești și are logică pe hârtie.

Periuță cu peri moi lângă un pahar cu apă și un tub alb de pastă pe un raft luminos
Periuța moale și presiunea ușoară sunt primul pas, pentru că periajul apăsat este una dintre cauzele probabile ale uzurii de la col

Problema este dovada din gura pacienților. Un review din Journal of Dental Research, semnat de Bartlett și Shah în 2006, concluzionează că, în afară de studiile de laborator, există puține dovezi că abfracția există altfel decât ca o componentă ipotetică a uzurii cervicale. Sinteza din 2013 adaugă argumente: leziuni absente pe craniile preistorice, apariția lor după inventarea periuței, fețele dinspre limbă rareori atinse și faptul că nu toți cei care scrâșnesc fac astfel de leziuni.

Concluzia de azi este prudentă. Cauza e privită ca multifactorială: forța de mușcătură, periajul, acizii și uzura obișnuită pot contribui, în proporții diferite de la om la om. Sinteza din 2016 recunoaște că puținele studii clinice nu au putut confirma o legătură între încărcarea ocluzală și aceste leziuni.

Cum deosebești abfracția de abrazie și eroziune?

Abrazia este uzura prin frecare: periaj orizontal, apăsat, sau o pastă prea abrazivă. Eroziunea vine din acizi care nu sunt de origine bacteriană. Ei pot fi din afară, de exemplu băuturi acide, sau dinăuntru, cum se întâmplă la refluxul gastroesofagian ori la vărsăturile repetate. Abfracția ar fi, prin definiție, efectul forței de mușcătură. În realitate, mecanismele se suprapun, iar la același dinte pot lucra două sau trei deodată.

Studiile vechi dădeau vina aproape numai pe periajul orizontal, iar lucrarea lui Bartlett și Shah arată că abfracția a intrat în discuție ulterior, ca explicație alternativă. De aceea medicul nu se oprește la forma leziunii. Întreabă despre obiceiurile de periaj, despre dietă, despre arsurile retrosternale și despre scrâșnit. O sinteză din literatură enumeră ca indicii leziunea pe un singur dinte, un dinte ieșit din arcadă sau o leziune care coboară sub gingie.

Dacă ai deprins un periaj prea energic, merită să recitești ghidul despre periajul corect. Ajustarea tehnicii costă puțin și te scapă de una dintre cauzele probabile.

De ce doare un dinte cu leziune la col?

Colul dintelui nu are smalț gros, ca partea de sus a coroanei. Când smalțul se subțiază sau dispare, dentina rămâne expusă. Ea conține tubuli microscopici, adică mici canale, prin care, după cum explică American Dental Association, MouthHealthy, căldura, frigul și alimentele acide sau lipicioase ajung la nervii din dinte. Frigul, aerul sau periuța mișcă lichidul din canale și stimulează terminațiile nervoase. Rezultatul e o durere scurtă și ascuțită, care trece repede după ce stimulul dispare.

Nu toate leziunile dor. O leziune superficială, de sub un milimetru, poate rămâne ani de zile fără simptome, iar pacientul o descoperă doar la control. Sinteza din 2016 spune chiar că sensibilitatea se poate atenua treptat, prin remineralizare naturală.

Durerea care apare din senin, care rămâne minute în șir sau care se declanșează noaptea nu se potrivește cu tabloul unei simple leziuni cervicale. Acolo e posibil să fie vorba de altceva, de la o carie la o problemă a nervului. Pentru deosebirea dintre aceste situații citește articolul despre sensibilitatea dinților.

Tratament: de la observare la restaurare

Nu orice leziune se plombează. Pentru un dinte fără simptome, sinteza din 2016 recomandă urmărirea timp de cel puțin șase luni. Leziunile de sub un milimetru adâncime se monitorizează, scrie și sinteza din 2013. Se notează aspectul, se compară la controale și se intervine abia când leziunea evoluează.

Dacă dintele sensibilizează sau leziunea se adâncește, urmează de obicei desensibilizarea, apoi restaurarea. Pentru restaurare, două meta-analize indică același rezultat. O analiză de 27 de studii randomizate, publicată în Clinical Oral Investigations, arată că ionomerul de sticlă se pierde mai rar decât restaurările făcute cu adezivi etch-and-rinse. Alta, din Heliyon, pe 13 studii, găsește că ionomerul ține mai bine decât rășina compozită, iar la ceilalți parametri cele două materiale sunt asemănătoare.

Retenția e punctul slab. Dintele continuă să lucreze sub mușcătură, iar plomba trebuie să reziste acestei mișcări mici, dar repetate, zi de zi. Mulți medici combină un ionomer modificat cu rășină, într-o tehnică numită „sandwich". Pentru detalii despre materialul în sine vezi pagina despre obturația cu ciment ionomer. Alegerea îi aparține medicului.

Ajută gutiera sau șlefuirea mușcăturii?

Pare logic: dacă forța de mușcătură ar fi vinovată, ar trebui s-o reducem. Mulți pacienți aud exact asta. Dovezile nu merg însă pe același drum. Sinteza din 2016 afirmă că ajustarea ocluzală nu este susținută de dovezi pentru aceste leziuni, iar pentru gutierele de noapte spune că nu există dovezi care să le sprijine folosirea în acest scop.

Atenție la ce nu înseamnă fraza. Nu spune că bruxismul e inofensiv sau că gutiera nu are rost în general. Scrâșnitul poate obosi mușchii, poate uza marginile dinților și provoca dureri la nivelul articulației. Se evaluează separat, iar decizia de a purta o gutieră ține de medic. Spune doar că gutiera nu e o măsură demonstrată pentru ca leziunea de la col să nu avanseze.

Sinteza din 2013 pune ambele măsuri la rubrica „adjuvante", alături de eliminarea obiceiurilor parafuncționale. Practic: tratezi leziunea după simptome și adâncime, iar gutiera o discuți dacă ai semne clare de bruxism, nu doar din cauza unei pene la col.

Paste pentru sensibilitate: ce spun studiile

Pentru sensibilitatea care însoțește leziunea cervicală, prima treaptă e adesea o pastă desensibilizantă. Există două mecanisme. Unele produse calmează nervul, cum se întâmplă cu sărurile de potasiu. Altele astupă canaliculele dentinei, ca fluorura stanoasă sau arginina.

O meta-analiză din Journal of Dentistry a adunat 53 de studii randomizate cu 4.796 de pacienți. Pastele cu potasiu, cu fluorură stanoasă, cu potasiu și fluorură stanoasă, cu fosfosilicat de calciu și sodiu, cu arginină sau cu nano-hidroxiapatită au redus simptomele față de o pastă fără ingredient activ. Autorii nu recomandă pastele cu stronțiu sau cu fosfat de calciu amorf. Calitatea dovezilor a fost joasă sau moderată, iar ei cer studii mai bune.

Pasta nu reface țesutul pierdut. Ea calmează simptomul. Asociația Dentară Americană notează că de obicei sunt nevoie de mai multe aplicări până scade sensibilitatea, deci efectul nu apare după prima spălare. În cabinet se poate aplica și gel cu fluor. Dacă după o lună durerea nu cedează, nu mai schimba produsele la întâmplare. Merită un consult, fiindcă dintele poate avea nevoie de fluor aplicat în cabinet sau de o restaurare.

Cum previi agravarea și când ceri un consult

Nu poți șterge o leziune existentă, dar poți încetini evoluția ei. Începe cu periajul: periuță moale, mișcări scurte și presiune ușoară, nu frecat orizontal. Dacă ai arsuri la stomac frecvente sau bei des băuturi acide, aceștia sunt factori de eroziune care se discută cu medicul, nu se ignoră. Dacă te trezești cu mușchii feței încordați, spune-i și despre asta.

Un control periodic ajută mai mult decât pare. Leziunile mici se descoperă la examen, se fotografiază și se compară de la o vizită la alta. Pentru igienizare și evaluarea obiceiurilor, pagina de profilaxie dentară explică cum arată un astfel de control la Dentalix.

Programează-te mai repede dacă leziunea se adâncește, dacă se acumulează resturi de mâncare în șanț, dacă sensibilitatea te deranjează la fiecare băutură rece sau dacă dintele pare fisurat. Durerea intensă, spontană, care nu trece, este o urgență; pentru ea există serviciul de urgențe stomatologice.

Întrebări frecvente

Abfracția dentară trece de la sine?

Țesutul pierdut nu se reface, deci leziunea în sine rămâne. Sensibilitatea, în schimb, poate scădea în timp, prin remineralizare naturală, după cum notează o sinteză din 2016. Dacă leziunea nu doare și e superficială, se urmărește la controale. Dacă se adâncește sau devine dureroasă, se tratează.

Este abfracția același lucru cu o carie?

Nu. Caria este produsă de bacterii care dizolvă smalțul și dentina. Abfracția face parte din leziunile necarioase, fără bacterii, și se vede ca un șanț în formă de pană la baza dintelui. Pe un dinte pot exista ambele, de aceea diagnosticul se face prin examen, uneori cu radiografie.

Scrâșnitul dinților provoacă abfracție?

Este ipoteza clasică, dar nu e dovedită. Un review din 2006 găsește puține dovezi în afara laboratorului, iar sinteza din 2013 observă că nu toți cei care scrâșnesc dezvoltă astfel de leziuni. Cauza e privită azi ca mixtă, cu periaj, acizi și forțe de mușcătură la un loc.

Orice leziune de la colul dintelui trebuie plombată?

Nu. Leziunile sub un milimetru, fără simptome, se monitorizează. Restaurarea se alege când leziunea se adâncește, sensibilizează, reține resturi sau afectează aspectul. Decizia depinde de dintele respectiv și de felul în care evoluează de la un control la altul.

Ce material se folosește pentru restaurarea leziunilor cervicale?

Studiile arată rezultate bune cu ionomerul de sticlă, care se pierde mai rar decât rășina compozită, și cu ionomerul modificat cu rășină, uneori acoperit cu compozit. Medicul alege materialul după locul leziunii, după cât de mult se vede dintele și după cât de bine se poate izola zona la lucru.

Cât de frecvente sunt leziunile cervicale necarioase?

Destul de frecvente. O analiză a 24 de studii cu peste 14.000 de participanți a găsit o prevalență medie de 46,7%, mai mare după 30 de ani. Procentele diferă după metoda de examinare și după denumirea folosită. Abfracția propriu-zisă, ca etichetă, apare mai rar decât termenul general.

Surse