Un singur dinte
Coroana pe implant reface dintele lipsă. Forma și contactele cu dinții vecini se verifică la etapa protetică.
Un dinte lipsă poate fi înlocuit printr-un implant și o coroană. Pentru mai mulți dinți lipsă, există lucrări sprijinite pe implanturi. Alegerea începe cu evaluarea osului, a gingiei și a dinților rămași.
Coroana pe implant reface dintele lipsă. Forma și contactele cu dinții vecini se verifică la etapa protetică.
O punte poate fi susținută de implanturi. Numărul de implanturi se stabilește pentru lucrarea propusă, nu doar după numărul dinților lipsă.
All-on-4 și All-on-6 sunt opțiuni pentru lucrări pe o arcadă. Au pagini și pachete proprii.
Adiția osoasă sau sinus lift-ul pot face parte din plan atunci când suportul osos trebuie completat.
Alege clinica pentru prețurile și serviciile disponibile în locația respectivă.
Costul depinde de procedurile necesare și de numărul dinților sau zonelor tratate. Lista completă de tarife.
Implantul se introduce în os. Bontul face legătura cu lucrarea, iar coroana este partea vizibilă. Când compari oferte, verifică aceste componente, lucrarea provizorie și controalele, nu doar prețul implantului.
Între inserarea implantului și lucrarea definitivă poate exista o perioadă de vindecare. Posibilitatea unei lucrări provizorii imediate depinde de situația clinică; nu se confirmă numai dintr-o fotografie. Pentru refacerea unei arcade, vezi și opțiunile All-on-4 și All-on-6.
Discutăm istoricul medical, lucrările existente și investigațiile necesare planificării.
Planul stabilește implanturile și eventualele intervenții de pregătire a osului.
Lucrarea se probează și se adaptează după evaluarea vindecării.
Chirurgul introduce implantul în osul maxilarului, iar pe el se fixează o coroană, o punte sau o proteză. Implanturile se fac în general din titan, un metal compatibil cu țesuturile corpului și capabil să se lege de osul vecin în timpul vindecării. Osteointegrarea este vindecarea prin care implantul se leagă direct de os și formează o legătură solidă. După operație, implanturile trebuie să se vindece și să fuzioneze cu osul maxilar, proces numit osteointegrare.
Implanturile au apărut la mijlocul anilor 1960 și au devenit tot mai populare ca alternativă la protezele mobile. Ele pot susține coroane pentru dinți singuri, punți pentru mai mulți dinți și chiar proteze la persoanele fără dinți. Majoritatea implanturilor se integrează cu succes în os, dar fumatul de produse din tutun poate provoca eșecul osteointegrării.
Persoana trebuie să fie relativ sănătoasă, cu obiceiuri bune de igienă orală și cu o dentiție stabilă, fără carii active sau infecții. Predictibilitatea și rezultatul tratamentului depind de calitatea osului maxilar, de sănătatea gingiilor și de faptul că fumezi sau nu. Fumătorii au o rată de eșec mult mai mare și se așteaptă să renunțe la fumat cu cel puțin șase luni înainte de începerea tratamentului. Fumatul este un factor de risc important pentru eșecul implanturilor. Alți factori de risc pentru boala din jurul implantului sunt un diagnostic anterior de boală parodontală, controlul slab al plăcii, fumatul și diabetul.
Pacienții cu diabet bine controlat au o supraviețuire a implanturilor asemănătoare cu a nediabeticilor, iar diabetul prost controlat se asociază cu pierdere osoasă marginală mai mare, probleme de vindecare și risc crescut de infecție. Boala parodontală trebuie controlată, iar sănătatea orală menținută înaintea tratamentului, din cauza ratei mai mici de supraviețuire a implanturilor la pacienții cu parodontită netratată. Rata de succes scade la 80-85% în șapte ani pentru pacienții cu boală gingivală. Cei care scrâșnesc din dinți riscă să-și suprasolicite implanturile, iar asta poate reduce ratele de succes. Un studiu pe 670 de pacienți, urmăriți cel puțin cinci ani, nu a găsit diferențe semnificative în eșecul implanturilor între fumători și nefumători sau între cei cu și fără boli sistemice.
Studiile recente raportează rezultate contradictorii privind fumatul și peri-implantita. La pacienții cu mai mulți factori de risc, precum parodontita anterioară, fumatul, igiena neadecvată și controlul slab al bolilor sistemice, poate apărea o incidență mai mare a eșecului. Contraindicațiile absolute ale implanturilor privesc afecțiuni care împiedică direct integrarea sau comportă riscuri serioase pentru sănătate. Contraindicațiile relative, precum diabetul controlat sau folosirea îndelungată a bifosfonaților, cer evaluare atentă și management. Tratamentul cu implanturi nu se recomandă, în general, pacienților care primesc bifosfonați intravenos sau pe termen lung pe cale orală. Nu există o diferență semnificativă a supraviețuirii implanturilor între pacienții cu osteoporoză și cei fără. Înainte de implant se iau în calcul sănătatea orală, aspectele sistemice, expunerea la radiații, tratamentele alternative, speranța de viață și dorințele pacientului.
Chirurgia implantului poate fi făcută într-una sau în două etape, în funcție de situația fiecărui pacient. Dacă plasarea implantului este relativ simplă, un capac de vindecare se montează imediat, vizibil deasupra gingiei, în chirurgia într-o etapă. La chirurgia în două etape, mai târziu este nevoie de o intervenție minoră pentru a expune partea de sus a implantului și a monta capacul. A doua procedură cere o incizie mică în gingie, ca să se descopere implantul și să se atașeze capacul de vindecare.
Capacul de vindecare se scoate după vindecare, adică după două până la șase luni, și se înlocuiește cu un atașament fix numit bont. După integrarea implanturilor și montarea capacelor de vindecare, pot începe etapele de realizare a protezei. Înainte de atașarea unei punți la implanturi, acestea trebuie să se integreze complet cu osul. După ce implantul este la locul lui, se atașează coroana, puntea sau proteza. Când puntea finală pe implanturi este gata, dentistul montează bonturile împreună cu puntea și confirmă potrivirea.
În funcție de tipul de lucrare, proteză pe implanturi, punte sau coroană, procedura restaurativă diferă și determină durata tratamentului. În primele săptămâni după inserarea implanturilor este important ca zona operată să rămână cât mai curată.
Lipsa de os la locul implantului poate avea mai multe cauze, între care dinți lipsă de mult timp, purtarea protezei, pierderea osoasă din boala parodontală, vârsta sau un traumatism. Pierderea normală a dinților poate lăsa deficite ale osului maxilar sau lipsa gingiei dense, keratinizate. Poate fi nevoie de o chirurgie în două etape dacă trebuie mărită cantitatea de os, printr-o grefă sau printr-o tehnică de regenerare osoasă. Dacă ai nevoie de grefă de os, tratamentul se prelungește cu cel puțin patru luni.
Sinus lift-ul se integrează cu osul tău în 4-9 luni, înainte de plasarea implanturilor dentare. Sinus lift-ul este complet opțional, iar decizia de a continua îți aparține. Riscul de eșec este mai mare la unele persoane, mai ales la fumători. Implanturile mai scurte pot avea un risc potențial mai mare de complicații decât cele lungi plasate în zone cu sinusul augmentat. Mai puține implanturi plasate mai în față înlocuiesc mai puțini dinți pe o punte fixă sau susțin o proteză mobilă care se prinde de ele. Adiția de os face parte din chirurgia dentară.
Implanturile se pot îmbolnăvi la fel ca un dinte natural. În mucozita peri-implantară, inflamația gingiei apare doar în țesuturile moi din jurul implantului, fără semne de pierdere osoasă. Dovezile sugerează că mucozita peri-implantară se poate trata cu succes și este reversibilă dacă este depistată devreme. În general, mucozita peri-implantară precede peri-implantita. Semnele bolilor peri-implantare seamănă cu simptomele bolii gingivale: gingii roșii sau sensibile în jurul implanturilor ori sângerare la periaj.
Mucozita sau peri-implantita pot apărea dacă implanturile nu sunt curățate corect, iar de multe ori cer tratament suplimentar. Dacă nu cureți implanturile, apar gingii care sângerează sau se umflă, ceea ce poate duce la infecții ale osului și la pierderea implantului. Succesul pe termen lung, după vindecare, depinde de capacitatea ta de a menține implanturile meticulos curate, cu controale regulate. Pe termen lung, mergi la dentist sau la igienist la fiecare trei până la șase luni, ca să ți se monitorizeze implanturile și să primești curățare profesională. Menținerea unor standarde înalte de igienă orală este necesară pentru succesul pe termen lung al oricărui implant.
Coroanele, punțile sau protezele pot necesita refacere în timp, din cauza uzurii. Despre gingii și osul din jurul dinților se vorbește la parodontologie.
Printre alternativele la implanturi se numără protezele pe care le poți scoate și puntea prinsă de dinții vecini. În general, implanturile durează mult mai mult decât punțile. Punțile sunt de obicei mai confortabile decât protezele parțiale și mai accesibile decât implanturile. De obicei se pot înlocui doar unul sau doi dinți pe o punte. Dacă dinții de sprijin ai punții nu sunt destul de puternici, ei se pot fractura.
Dacă implanturile și punțile nu merg, dinții lipsă pot fi înlocuiți cu o proteză mobilă. Protezele se scot după masă pentru curățare și nu se poartă peste noapte. Dentistul discută toate opțiunile de înlocuire a dinților lipsă, inclusiv proteză sau punte și varianta fără înlocuire, ca să poți decide cum procedezi. În anumite situații clinice, implanturile pot fi singura cale prin care o proteză completă devine funcțională.
Despre lucrările mobile și fixe se vorbește la protetica dentară.
Timpul total de tratament este de obicei de cel puțin un an, de la început la sfârșit. Procedura cu implant se face de obicei în etape, pe parcursul câtorva luni. Implantul se lasă să se vindece în os de obicei trei până la șase luni, dar uneori mai mult. După un sinus lift, intervalul până la restaurarea dentară variază de la șase la 12 luni, dar poate fi mai lung. La un sinus lift, procesul poate dura între patru și 12 luni.
Implanturile au o rată mare de succes, în prezent de 80-95% la 15 ani, la pacienții cu gura sănătoasă. Cu o rutină corectă de sănătate orală, implantul dentar poate dura o viață. Este recomandat să existe date de succes și de supraviețuire pe cel puțin 10 ani, când se alege implantul potrivit pentru nevoile fiecărui pacient.
Factorii locali sunt cei mai influenți și reprezintă o amenințare serioasă pentru succesul pe termen lung al terapiei cu implanturi. Complicațiile biologice, adică peri-implantita și mucozita peri-implantară, au fost raportate mai rar, dar s-au asociat adesea cu pierderea tardivă a implantului. Pentru fumători, urmărirea pe termen lung și îndrumarea pentru renunțarea la fumat sunt considerate necesare.
Verifică separat rândurile pentru implant și coroana pe implant. Componentele incluse într-un pachet sunt descrise în tariful acestuia.
Poți compara tarifele, dar alegerea sistemului și a lucrării se discută după examinare. Prețul singur nu stabilește indicația.
Depinde de implanturi, vindecare și lucrarea protetică. Cere un calendar pentru cazul tău, inclusiv vizitele dintre intervenție și lucrarea definitivă.
Implanturile se pot folosi printr-o procedură într-o etapă sau în două etape.
În funcție de motivul eșecului, implantul poate fi înlocuit după o perioadă de vindecare.
Chimioterapia poate întârzia vindecarea rănilor și poate crește susceptibilitatea la infecții, deși unele medicamente nu influențează semnificativ supraviețuirea implanturilor.
Pacienții cu depresie controlată medical pot, în general, să urmeze cu succes un tratament cu implanturi.
Dacă în gură există suficienți dinți funcționali, poate fi mai bine să accepți golul.