Extracții dentare
Pentru dinți care nu mai pot fi păstrați sau atunci când există o indicație în planul de tratament.
Chirurgia dentară include extracții și intervenții asupra osului sau gingiei. La consultație se discută de ce este necesară intervenția, ce alternative există și cum se pregătește recuperarea. Pentru programări la Dentalix Băicoi: 0754 921 730.
Pentru dinți care nu mai pot fi păstrați sau atunci când există o indicație în planul de tratament.
Poziția dintelui și raportul cu structurile apropiate influențează intervenția.
O intervenție la vârful rădăcinii, luată în calcul în anumite situații după evaluarea tratamentului endodontic.
Incizia unui abces, frenectomia sau alte proceduri au indicații și tarife proprii.
Consultația este gratuită. Investigațiile și tratamentele sunt servicii distincte.
Costul depinde de procedurile necesare și de numărul dinților sau zonelor tratate. Lista completă de tarife din Băicoi.
Adu investigațiile pe care le ai și o listă a medicamentelor administrate. Spune medicului dacă iei anticoagulante sau tratamente pentru osteoporoză. Nu întrerupe singur medicația; eventualele modificări se stabilesc cu medicii care te îngrijesc.
Respectă indicațiile primite despre alimentație, igienă și control. Cheagul format în alveolă trebuie protejat. Dacă sângerarea persistă sau durerea se accentuează, contactează clinica. Pentru o problemă apărută brusc, vezi urgențe stomatologice.
Se discută dintele sau zona tratată și investigațiile necesare.
Medicul explică anestezia și procedura potrivită cazului.
Primești recomandări de recuperare și data controlului, dacă este necesar.
Chirurgie dentară se face și la chirurgie dentară în Topoloveni, cealaltă clinică Dentalix. Vezi pagina generală despre chirurgie dentară sau lista completă de tarife din Băicoi.
Există situații în care o extracție simplă nu este posibilă și e nevoie de îndepărtarea chirurgicală a dintelui. Scoaterea devine mai grea când rădăcina e greu de ajuns, are o formă dificilă sau stă aproape de structurile vecine, iar atunci poate fi nevoie de o intervenție chirurgicală sau de trimiterea la un specialist. Deși extracția nu este o operație majoră, ea are riscuri specifice.
Cele mai multe extracții se fac sub anestezie locală, adică un ac care amorțește gingia și dinții. Intervenția chirurgicală este gândită astfel încât să reducă riscul de leziuni ale nervilor apropiați și ale altor dinți. La serviciile de chirurgie orală au prioritate pacienții care au nevoie de extracții chirurgicale, inclusiv de molari de minte, și cei cu probleme dento-alveolare mai complexe, precum chisturile și alte afecțiuni ale maxilarelor. Scoaterea unui dinte cu o singură rădăcină este descrisă la extracția dintelui monoradicular, iar a celui cu mai multe rădăcini la extracția dintelui pluriradicular.
La majoritatea oamenilor, molarii de minte incluși nu provoacă deloc probleme. Unii pot avea totuși inflamația gingiei din jur, un risc mai mare de carii, boală gingivală la alți dinți și, posibil, probleme dentare mai târziu în viață. Placa bacteriană este un factor de risc, dar nu este în sine o indicație pentru operație. Molarii de minte incluși pot da infecții, înghesuirea dinților vecini, durere, chisturi, ulcerații, locuri unde se strâng resturi de mâncare și cavități de resorbție la dinții alăturați.
Înainte să alegi operația, trebuie să înțelegi riscurile, beneficiile și limitele ei. Mulți molari de minte pot fi scoși de dentist, sub anestezie locală. Tehnicile moderne au îmbunătățit mult siguranța operației și recuperarea, dar riscul de complicații există, ca la orice intervenție chirurgicală. Diferența dintre molarul de minte semiinclus și cel inclus se vede la extracția molarului de minte semiinclus și la extracția molarului de minte inclus.
Primul lucru care se verifică este dacă respirația este afectată. Semnele unei căi respiratorii compromise sunt dificultatea la respirat, o respirație șuierătoare ascuțită numită stridor, dificultatea la înghițit și vocea răgușită sau înăbușită. Pacientul este sfătuit să ceară îngrijire stomatologică urgentă sau, dacă durerea este controlată cu analgezice, îngrijire neurgentă. Pentru o problemă care apare brusc există urgențele stomatologice.
După o extracție, în alveolă se formează un cheag de sânge care protejează osul și nervii de dedesubt. Alveolita uscată se instalează dacă nu se formează cheagul, dacă el se mută din loc sau dacă dispare. Când cheagul se desprinde, osul și nervii rămân la vedere. De obicei se curăță alveola prin irigare, ca să se îndepărteze resturile.
Tratamentul alveolitei se descrie la tratamentul alveolitei.
Chisturile radiculare sunt cele mai frecvente chisturi ale maxilarelor. Afecțiunea este de obicei fără simptome și atinge mai ales vârfurile rădăcinilor dintelui. Un chist de la maxilarul superior se poate extinde uneori peste sinusul maxilar. Chisturile mici se tratează de obicei conservator, iar cele mari cer enucleere chirurgicală.
Intervenția la vârful rădăcinii se descrie la rezecția apicală, iar îndepărtarea chistului la chistectomie.
Molarii de minte inferiori stau foarte aproape de doi nervi importanți: nervul dentar inferior, care trece prin maxilarul de jos, și nervul lingual, care merge pe gingie, pe partea limbii. Din cauza poziției lor, ambii nervi sunt expuși riscului de leziune în chirurgia molarului de minte. Nervul alveolar inferior trece prin mijlocul mandibulei și poate fi foarte aproape de un molar de minte inclus. Cât de aproape sunt rădăcinile de nerv se vede din aspectul dintelui în gură și din radiografiile făcute.
Dacă radiografia arată că nervul este foarte aproape de rădăcini, riscul de leziune a nervului în timpul operației este mai mare, cu amorțeală temporară sau care rămâne la buza de jos, la bărbie și la dinți, ori cu senzație dureroasă. Dacă radiografia și tomografia arată un risc mare de leziune a nervului, se poate propune o coronectomie, adică scoaterea doar a coroanei. Dacă după îndepărtarea coroanei rădăcinile se mișcă, ele trebuie scoase cu grijă, în ciuda riscului mare de leziune a nervului. În acest caz, rădăcinile s-ar fi putut depărta de nerv, ceea ce scade riscul la extracție. Scoaterea chirurgicală a dinților de jos poate duce la o afectare a nervului, temporară sau, mai rar, care rămâne, deoarece nervul poate fi lovit sau întins când se ridică gingia sau se îndepărtează osul.
Dacă molarul de minte inferior a fost scos, poți avea amorțeală la buza de jos sau la limbă, pe partea operată. Dacă amorțeala nu se ameliorează sau nu dispare în 7 până la 10 zile după operație, este nevoie de o vizită de control. La dinții de sus, o intervenție chirurgicală poate crea o legătură între sinus și gură. Foarte rar, porțiuni din rădăcinile dinților pot ajunge în sinusul maxilar în timpul extracției. Dacă se întâmplă așa ceva, poate fi nevoie de o mică reparație chirurgicală și de evitarea suflatului nasului timp de două săptămâni. Osteonecroza maxilarului este o leziune orală care poate apărea după extracții, dar și după un traumatism sau după radioterapie la cap și la gât.
Înainte de extracție primești anestezie locală sau generală, ca să nu simți nimic în timpul procedurii. Pentru molarii de minte există trei variante: anestezia locală, anestezia locală cu sedare conștientă sau anestezia generală.
Rar, o intervenție minoră poate cere o anestezie generală cu externare în aceeași zi, adică adormi complet, dar pleci acasă după operație. Anestezia locală se administrează după sedare și înainte de începerea tratamentului. La câteva ore după intervenție, când anestezia locală trece, apare puțin disconfort. Într-un serviciu spitalicesc, tratamentele chirurgicale se fac numai sub anestezie locală, iar unii pacienți sunt trimiși mai departe pentru anestezie generală, sedare sau îngrijire multidisciplinară.
După scoaterea dintelui, gingia se repoziționează și se folosesc fire care o țin pe loc în prima etapă a vindecării. Uneori se pun fire pentru a închide gaura rămasă după dinte. Cele mai multe fire sunt resorbabile și nu trebuie scoase. De obicei firele se resorb în aproximativ două săptămâni. Dacă firele nu sunt resorbabile, ești anunțat că trebuie scoase.
La câteva zile după operație, începe să te speli ușor în jurul firelor, ca să nu se adune resturi de mâncare. Periajul și clătirea regulată ajută la evitarea acumulării de resturi între fire. O îngrijire prea agresivă a zonei poate desprinde firele sau cheagurile de sânge protectoare.
Uneori se ia mai întâi doar o parte din umflătură, ca biopsie, pentru confirmarea diagnosticului. Diagnosticul se stabilește când un anatomopatolog examinează la microscop țesutul îndepărtat. Îndepărtarea are de obicei două scopuri deodată: oferă țesut pentru anatomopatolog și vindecă fibromul. Umflăturile din gură sunt deseori scoase și trimise la laborator, ca să se confirme că sunt inofensive, iar rezultatul de fibrom este liniștitor.
Majoritatea fibroamelor bucale nu dor și sunt observate de pacient sau găsite de dentist la un control de rutină. Fibromul este răspunsul gurii la o iritație sau la o lovitură repetată, nu o tumoră adevărată. Un aspect normal al suprafeței este liniștitor, fiindcă arată că nu există displazie sau cancer la suprafața formațiunii. Dacă țesutul de fibrom ajunge la marginea tăiată, o mică parte poate rămâne. Fiindcă fibromul este benign, acest lucru nu este periculos. Înseamnă doar că fibromul ar putea reapărea încet, mai ales dacă sursa de iritație încă există. Dacă fibromul a fost îndepărtat complet, de obicei nu mai este nevoie de alt tratament. Cel mai util pas după îndepărtare este rezolvarea oricărei surse de iritație din gură. Orice formațiune nouă sau persistentă din gură trebuie verificată, chiar dacă a existat un diagnostic de fibrom, deoarece alte tipuri de excrescențe orale pot arăta uneori la fel.
Nu. Recomandarea depinde de poziție, simptome și efectul asupra dinților vecini. Consultația clarifică dacă intervenția este necesară.
Întreabă înainte de programare. Răspunsul depinde de procedură, anestezie și medicația administrată.
Medicul stabilește încadrarea după examinare și, când este indicat, după radiografie. O fotografie a coroanei nu arată întreaga rădăcină.
Un fibrom nu este cancer, nu este precanceros și nu se transformă în cancer.
Mușcarea repetată a aceluiași loc de pe obraz sau de pe buză este unul dintre cele mai frecvente declanșatoare. Protezele, plăcile parțiale sau aparatele de reținere care freacă gingia sau obrazul pot crea o frecare constantă. Marginea ascuțită a unui dinte care freacă limba sau obrazul poate produce un fibrom exact în locul atins.
O infecție după un tratament chirurgical este o complicație rară, dar posibilă. Ocazional, o infecție poate apărea după extracții sau după intervenții chirurgicale.