Echipa Dentalix

Clinici de stomatologie · Topoloveni și Băicoi

Vezi echipa

Când cad dinții de lapte: ghid pe vârste și ordine

De Echipa Dentalix · 6 octombrie 2026 · 9 min de citit

Dinții de lapte încep să cadă, de regulă, în jurul vârstei de 6 ani, iar schimbarea se termină pe la 12 sau 13 ani. Ordinea de cădere urmează, în linii mari, ordinea în care au apărut: primii care au erupt sunt, de obicei, și primii care pleacă. Diferențele de câteva luni față de un tabel nu sunt, în sine, un motiv de îngrijorare. Ce contează mai mult este ca dintele permanent să aibă loc și ca dintele de lapte să nu se piardă din cauza cariei.

Repere pentru apariția dinților de lapte

Dinții de lapte sunt 20 în total. Primii apar în jurul vârstei de 6 luni, iar setul complet este, de obicei, prezent pe la 2 ani și jumătate până la 3 ani. Incisivii inferiori centrali sunt de regulă primii, iar al doilea molar de lapte, de sus și de jos, este printre ultimii care apar.

Lista de mai jos grupează dinții după tip. Intervalele se suprapun și nu descriu o succesiune strictă; ele sunt prezentate în tabelul ADA MouthHealthy, Eruption charts. Fiecare copil are ritmul lui, așa că le citești ca pe un reper, nu ca pe un termen fix.

• Incisivi inferiori centrali: 6-10 luni
• Incisivi superiori centrali: 8-12 luni
• Incisivi superiori laterali: 9-13 luni
• Incisivi inferiori laterali: 10-16 luni
• Canini superiori: 16-22 luni
• Canini inferiori: 17-23 luni
• Primii molari de lapte, superiori: 13-19 luni
• Primii molari de lapte, inferiori: 14-18 luni
• Al doilea molar de lapte, superior: 25-33 luni
• Al doilea molar de lapte, inferior: 23-31 luni

O diferență de câteva luni față de tabel este frecventă și, de regulă, nu înseamnă o problemă. Medicul urmărește dezvoltarea dentiției în ansamblu. Un tabel ajută la orientare, însă nu înlocuiește examinarea copilului dacă apar dureri, umflături sau alte probleme.

Când încep să cadă dinții de lapte?

Căderea începe, de obicei, în jurul vârstei de 6-7 ani, cu incisivii inferiori centrali. În aceeași perioadă apar primii molari permanenți, numiți și molarii de 6 ani. Ei își fac loc în spatele ultimilor molari de lapte, fără ca un dinte de lapte să fi căzut înainte. Acești molari se adaugă dentiției și nu înlocuiesc dinți de lapte. La unii copii, incisivii permanenți apar înaintea lor.

Incisivii laterali se schimbă în jur de 7-8 ani. Primii molari de lapte se schimbă între 9 și 11 ani. Caninii superiori cad, de regulă, între 10 și 12 ani, iar cei inferiori între 9 și 12 ani. Al doilea molar de lapte se schimbă între 10 și 12 ani; împreună cu caninii, se află printre dinții care se schimbă spre final. Perioada în care coexistă dinți de lapte și dinți permanenți se numește dentiție mixtă și ține, în general, de la 6 la 12-13 ani. Detaliile acestei secvențe sunt descrise în ghidul Cleveland Clinic.

Căderea nu respectă un calendar exact. Diferențele de câteva luni sunt frecvente. Dacă un dinte de lapte pleacă mult înainte de vârsta obișnuită, sau dacă a căzut din cauza cariei ori a unei lovituri, merită o consultație, pentru că spațiul lui poate trebui păstrat până la erupția dintelui permanent.

De ce contează dinții de lapte, dacă oricum cad

Dinții de lapte ajută copilul să mestece și să vorbească. Ei păstrează și spațiul pentru dinții permanenți. Literatura despre menținătorii de spațiu explică de ce pierderea prematură a unui dinte de lapte trebuie evaluată în raport cu dezvoltarea dentiției.

Spațiul este funcția cel mai ușor de ignorat. Când un dinte de lapte se pierde prea devreme, din carie sau dintr-o lovitură, dinții vecini se pot înclina spre spațiul rămas liber. Dintele permanent care urmează poate apoi să erupă greu, să se așeze aglomerat sau în afara poziției. Aceste consecințe apar descrise în literatura despre menținătorii de spațiu.

De aceea, dacă un dinte de lapte se pierde înainte de vreme, dentistul poate recomanda un menținător de spațiu, un aparat simplu care ține locul până la erupția dintelui permanent. Decizia depinde de vârsta copilului, de dinții vecini și de ce urmează să erupă. O evaluare după pierderea prematură permite discutarea opțiunilor înainte de a decide dacă este nevoie de păstrarea spațiului.

Cariile la dinții de lapte nu se rezolvă singure

Gândul că dinții de lapte oricum cad duce, uneori, la amânarea tratamentului. Este o greșeală. Revizuirile despre cariile timpurii ale copilăriei, numite și carii la dinții de lapte, le descriu drept una dintre cele mai răspândite afecțiuni cronice ale copilăriei. Ele sunt tratabile, dar cer intervenție, nu așteptare.

Un tip aparte este caria de biberon. Expunerea repetată la zaharuri din lapte, formulă sau suc, mai ales prin biberon în timpul somnului, poate favoriza distrugerea smalțului. Incisivii superiori sunt de obicei primii afectați. Ghidul Spitalului de Copii Boston explică riscul expunerii prelungite la lichide cu zaharuri. Pentru recomandări despre alimentație, igienă și alăptare, discută situația copilului cu pediatrul și dentistul.

Ce poți face din timp: limitează băuturile dulci în timpul nopții, curăță dinții copilului după ce au erupt, mai ales seara, și nu aștepta căderea dintelui ca să ceri o evaluare. Dacă vezi pete albe, maronii sau o gaură, programează o consultație. Un dinte de lapte cariat se tratează, deoarece infecția lui poate afecta mestecatul și poate influența dintele permanent aflat dedesubt.

Pentru copiii mai mari, controlul stomatologic la copii include evaluarea dentiției și măsurile de prevenție, iar pedodonția acoperă tratamentele dinților de lapte. Dacă apare bruxismul, articolul despre bruxismul la copii explică semnele de urmărit.

Ce poți face când copilul are dureri de dentiție

Dentiția, adică apariția primilor dinți, se poate însoți de salivație mai abundentă, gingii sensibile sau umflate, iritabilitate, somn mai agitat și apetit mai mic. Potrivit Cleveland Clinic, aceste semne sunt, în general, trecătoare și se ameliorează pe măsură ce dintele erupe.

Ce ajută, în mod obișnuit: frecarea ușoară a gingiei cu un deget curat, un inel de dentiție din cauciuc ținut la frigider, nu congelat, și alimente reci, adecvate vârstei, pentru copiii de peste 6 luni, sub supraveghere. Medicamentele pentru durere se dau doar după recomandarea pediatrului.

Ce nu se folosește. FDA avertizează că benzocaina poate provoca methemoglobinemie, o tulburare gravă a sângelui. Lidocaina vâscoasă are alte riscuri grave și nu se folosește pentru durerea de dentiție la sugari și copiii mici. Nici colierele din chihlimbar sau din alte materiale nu sunt o soluție. Academia Americană de Pediatrie avertizează asupra riscului de sufocare și strangulare. Colierul nu este o metodă sigură de calmare a durerii.

Dacă un copil are febră peste 38°C sau diaree, nu pune totul pe seama dentiției. Aceste simptome cer evaluare separată. Cere sfatul pediatrului, mai ales dacă cel mic refuză lichidele sau pare bolnav; apariția unui dinte nu exclude o infecție.

Pasta de dinți și fluorul la copiii mici

Potrivit Asociației Dentare Americane, fluorul din pasta de dinți se recomandă din momentul în care apare primul dinte. Cantitatea contează mai mult decât marca. Sub 3 ani se folosește o cantitate cât un bob de orez, iar între 3 și 6 ani, o cantitate cât o bobiță de mazăre.

Dinții se periază de două ori pe zi, cu ajutorul sau supravegherea unui adult. Această frecvență este recomandată de Cleveland Clinic. Copilul trebuie învățat să scuipe pasta după periaj, nu să o înghită. Învățarea acestui obicei începe din momentul în care copilul poate face gestul singur, iar adultul îl verifică.

Fluorul nu înlocuiește controlul. Vizita la dentist este ce stabilește dacă sunt necesare măsuri suplimentare, cum ar fi fluorizarea în cabinet, și cât de des trebuie repetate. Întrebarea corectă nu este care pastă e cea mai bună, ci ce risc are copilul și ce măsuri i se potrivesc.

Prima consultație: când și de ce

Recomandarea comună a Academiei Americane de Stomatologie Pediatrică și a Asociației Dentare Americane este ca prima vizită la dentist să aibă loc în următoarele 6 luni de la erupția primului dinte și cel târziu la un an. Un studiu despre prima vizită la dentist discută recomandările organizațiilor profesionale și motivele pentru evaluarea timpurie.

Scopul primei vizite nu este, de obicei, un tratament. Dentistul evaluează riscul de carie, discută cu părintele recomandările de alimentație și igienă și identifică din timp problemele. Un control făcut devreme poate descoperi cariile la început, când tratamentul este mai simplu.

Dacă ai deja un copil care nu a fost niciodată la dentist, nu aștepta o durere ca să programezi consultația. Poți începe cu controlul stomatologic la copii, iar pentru tratamente mai complexe, pedodonția acoperă dinții de lapte și pe cei permanenți în primii ani.