Parodontoză: simptome, stadii și când mergi la medic

Cuprins articol
- Ce este parodontoza și cum se deosebește de gingivită
- Semne timpurii: ce observi la început
- Semne tardive: când boala a avansat
- De ce parodontoza trece atât de des neobservată
- Cine are risc mai mare să dezvolte parodontită
- Cum stabilește medicul diagnosticul
- Cum se tratează parodontita, pe stadii
- Ce poți face acasă ca să nu avansezi spre parodontită
- Parodontoza și diabetul: o legătură în ambele sensuri
- Întrebări frecvente
Parodontoza, numită medical parodontită, este boala țesuturilor care țin dintele în os, iar primul ei semn este de obicei gingia care sângerează la periaj. Începe adesea fără durere, de aceea multe persoane o observă târziu, când apar retracția gingiei, respirația urât mirositoare care nu trece sau dinții mobili. Stadiul timpuriu, gingivita, se poate inversa. În parodontită, țesutul de susținere pierdut nu mai revine de la sine, dar boala poate fi oprită dacă este tratată.
Pe scurt: Parodontoza este denumirea populară a parodontitei, o boală inflamatorie care distruge treptat gingia profundă și osul din jurul dintelui. Primele semne sunt sângerarea la periaj, gingiile roșii și umflate și respirația neplăcută persistentă. Durerea apare rar și, de obicei, târziu. Gingivita, stadiul de început, se poate inversa. Parodontita avansată se controlează, dar osul pierdut nu se reface singur. Diagnosticul se pune cu sonda parodontală și radiografii, iar tratamentul pornește de la curățarea de sub gingie.
Ce este parodontoza și cum se deosebește de gingivită
„Parodontoza” este denumirea populară pentru parodontită. Medical, termenul corect este parodontită: o boală în care inflamația gingiei ajunge la țesuturile care ancorează dintele în maxilar, adică ligamentul și osul alveolar. Clasificarea internațională a bolilor parodontale, publicată în 2018 în Journal of Periodontology, o separă clar de afecțiunile simple ale gingiei.
Primul stadiu se numește gingivită. Gingia devine roșie și umflată și sângerează ușor, dar osul este încă intact. Potrivit institutului american de cercetare dentară NIDCR, boala gingivală de început, cauzată de placa bacteriană, poate fi adesea inversată prin periaj și curățare interdentară zilnică.
Dacă inflamația rămâne netratată, poate avansa spre parodontită. Academia Americană de Parodontologie descrie acest moment ca pe cel în care țesuturile și osul care susțin dintele sunt degradate și distruse. Dintele rămâne în gură, dar stă pe o fundație tot mai slabă.
Semne timpurii: ce observi la început
Primele semne sunt discrete și ușor de pus pe seama unui periaj prea energic. Cel mai des întâlnit este sângerarea gingiilor la periaj, la folosirea aței dentare sau când mușcăm un aliment tare. Serviciul național de sănătate din Marea Britanie, NHS, o pune pe primul loc, alături de gingii umflate, roșii și sensibile.
Se mai adaugă respirația urât mirositoare și un gust neplăcut în gură care nu dispar după periaj. Aceleași semne sunt enumerate și de Asociația Dentară Americană.
Aceste simptome apar și în gingivită, deci nu înseamnă automat parodontită. Tocmai de aceea contează momentul. La acest stadiu tratamentul este cel mai simplu, iar boala se poate opri înainte să atingă osul. Dacă sângerarea sau umflarea se țin mai mult de câteva zile, spune-i medicului la următoarea vizită, nu o trata singur cu produse luate la întâmplare.
Semne tardive: când boala a avansat
În parodontita avansată tabloul se schimbă. Gingia se retrage și lasă la vedere o parte din rădăcină, așa că dinții par mai lungi și pot deveni sensibili. Între dinte și gingie se formează buzunare adânci, în care placa se strânge și nu mai poate fi curățată cu periuța de acasă.
Cleveland Clinic enumeră printre semnele bolii retracția gingiei, sensibilitatea sau durerea la mestecat, puroiul de la marginea gingiei și dinții mobili. Puroiul cere un consult rapid, nu programat la următorul control de rutină.
Mobilitatea dintelui este semnul pe care îl ignori cel mai greu. Din păcate, în acel punct o parte din os s-a pierdut deja. Organizația Mondială a Sănătății descrie același mecanism: gingia se desprinde de dinte și de osul de susținere, dinții devin mobili și, uneori, cad.
Înainte de acest stadiu, boala are de obicei destul timp să fie oprită. Cu cât vii mai devreme la medic, cu atât rămâne mai mult din ceea ce îți ține dinții pe loc.
De ce parodontoza trece atât de des neobservată
Boala gingiilor este adesea silențioasă. Academia Americană de Parodontologie spune că simptomele pot să nu apară până în stadiile avansate. Asociația Dentară Americană notează că boala este de obicei nedureroasă, deci poți s-o ai fără să știi. Aceeași idee apare la serviciul de sănătate al Irlandei și la Cleveland Clinic, unde se spune că, de multe ori, nu doare.
Concluzia practică este incomodă: durerea nu e un criteriu bun pentru a decide dacă ai nevoie de control. Mulți pacienți așteaptă să-i doară și vin abia când dintele se mișcă. Semnalul pe care merită să-l urmărești este sângerarea, nu durerea.
Aici intervin controalele periodice. Medicul vede ce nu vezi tu în oglindă: adâncimea spațiului din jurul dintelui și starea osului pe radiografie. Fără ele, o parodontită poate evolua ani la rând fără niciun semn pe care să-l simți.
Cine are risc mai mare să dezvolte parodontită
Placa bacteriană rămâne cauza de bază, iar igiena orală deficitară și fumatul sunt indicate drept principalii factori de către Organizația Mondială a Sănătății. NIDCR merge mai departe și numește fumatul sau folosirea produselor din tutun cel mai important factor de risc.
Alți factori întâlniți în sursele medicale:
- Diabetul. Riscul crește, iar relația funcționează în ambele sensuri, ca în secțiunea de mai jos.
- Predispoziția genetică. Un istoric familial de boală a gingiilor îți crește riscul, chiar dacă te speli bine pe dinți.
- Stresul. Cleveland Clinic îl leagă de slăbirea răspunsului imun.
- Schimbările hormonale. Sarcina este menționată în mai multe surse, printre ele Asociația Dentară Americană.
- Unele medicamente. Cele care usucă gura, precum și steroizii sau anumite tratamente oncologice sunt trecute pe liste de ADA și Cleveland Clinic.
- Dinții înghesuiți. Sunt greu de curățat, deci placa rămâne.
Faptul că ai unul dintre acești factori nu înseamnă că vei face parodontită. Înseamnă că controalele merită făcute mai atent.
Cum stabilește medicul diagnosticul
Diagnosticul nu se pune după aspectul gingiei, ci după măsurători. Medicul folosește o sondă parodontală, un instrument subțire cu gradații, cu care măsoară spațiul dintre dinte și gingie. Buzunarele adânci sunt un semn al bolii, așa cum explică NIDCR.

A doua piesă este radiografia. Ea arată dacă există pierdere de os, adică ceea ce deosebește parodontita de gingivită. Gingia roșie singură nu o arată.
La aceeași vizită, medicul se uită la placă și tartru, la mobilitatea dinților și la factorii de risc, de la fumat la diabet. Pe baza lor stabilește stadiul bolii și ritmul controalelor următoare.
Vizita se numește, în practică, evaluare parodontală. Medicul măsoară pe rând zona din jurul fiecărui dinte.
Cum se tratează parodontita, pe stadii
Tratamentul depinde de cât de avansată este boala. În gingivită și în parodontita ușoară, baza este igienizarea profesională și controlul plăcii: medicul curăță tartrul, iar tu înveți cum să menții rezultatul acasă. NHS descrie exact aceste două elemente ca prim pas.
Când buzunarele sunt mai adânci, urmează curățarea de sub gingie, numită detartraj și planare radiculară (scaling and root planing). Cleveland Clinic precizează că se face de obicei sub anestezie locală. Scopul este eliminarea plăcii și a tartrului de pe suprafața rădăcinii, unde periuța nu ajunge.
În cazurile severe, medicul poate recomanda chirurgie parodontală, de la reducerea buzunarelor până la grefe de os și proceduri de regenerare a țesuturilor. Acestea se discută caz cu caz, după evaluare.
Obiectivul principal al tratamentului este oprirea progresiei. O parodontită tratată rămâne o boală care cere întreținere: controale regulate, de obicei mai dese decât la un pacient fără istoric, și igienă zilnică atentă.
Ce poți face acasă ca să nu avansezi spre parodontită
Recomandările Asociației Dentare Americane sunt simple: periaj de două ori pe zi, curățarea spațiilor dintre dinți zilnic, alimentație echilibrată și controale stomatologice regulate. NIDCR adaugă că tocmai periajul și curățarea interdentară zilnică pot inversa gingivita de început.
Câteva detalii care fac diferența:
- Folosește ața dentară sau periuțe interdentare în fiecare zi, nu doar când ai ceva prins între dinți. Placa dintre dinți e cea care întreține inflamația.
- Dacă gingiile sângerează, nu înceta curățarea din cauza asta. Sângerarea este un semn de inflamație, iar dacă persistă, merită arătată medicului.
- Dacă fumezi, renunțarea este măsura cu cel mai mare efect asupra riscului.
- Programează un control profesional chiar dacă nu te doare nimic.
Tehnica de periaj contează la fel de mult ca frecvența, iar ghidul de periaj corect detaliază unghiul, durata și greșelile frecvente. Pentru îndepărtarea tartrului, pe care periuța nu-l poate scoate, ai nevoie de igienizare profesională.
Parodontoza și diabetul: o legătură în ambele sensuri
Dintre bolile generale, diabetul are cea mai solidă legătură cu parodontita. NIDCR scrie că nivelul ridicat de zahăr din sânge, la persoanele cu diabet necontrolat, poate favoriza înmulțirea bacteriilor care provoacă boala parodontală.
Relația nu merge doar într-un sens. O meta-analiză publicată în 2021 a găsit că parodontita este asociată cu un risc mai mare de diabet apărut ulterior, iar diabetul cu un risc mai mare de parodontită, în ambele cazuri cu valori modeste, dar consecvente între studii.
Pentru pacient, mesajul este practic. Dacă ai diabet, anunță medicul dentist și cere controale parodontale regulate. Dacă ai parodontită care nu răspunde la tratament, medicul poate sugera să-ți verifici și glicemia. Despre alte legături, de exemplu cu bolile de inimă, sursele vorbesc doar de asociere, nu de cauzalitate dovedită, așa că ele nu sunt tratate aici ca fapt.
Întrebări frecvente
Parodontoza și parodontita sunt același lucru?
Da. „Parodontoză” este termenul popular pentru parodontită, boala în care inflamația gingiei ajunge la ligamentul și osul care țin dintele. Medical, se folosește parodontită, iar stadiul timpuriu, reversibil, se numește gingivită.
Parodontoza doare?
De obicei nu în stadiile de început. Mai multe organizații de sănătate dentară arată că boala gingiilor este adesea nedureroasă și că poți s-o ai fără să știi. Durerea la mestecat sau puroiul apar mai ales la forma avansată, deci nu este un semn pe care să te bazezi.
Care sunt primele simptome ale parodontozei?
Sângerarea gingiilor la periaj sau la folosirea aței dentare, gingiile roșii, umflate și sensibile, respirația urât mirositoare și un gust neplăcut care nu trece după periaj. Aceleași semne apar și în gingivită, de aceea merită un control.
Se vindecă parodontoza?
Gingivita, stadiul de început, se poate inversa prin igienă corectă. Parodontita se poate controla și opri din evoluție printr-un tratament profesional și întreținere, dar țesutul de susținere pierdut, în special osul, nu revine singur.
Cum știe medicul dacă am parodontită, nu doar gingivită?
Cu ajutorul sondei parodontale, care măsoară buzunarele din jurul dinților, și al radiografiei, care arată dacă există pierdere de os. Gingia roșie sau umflată singură nu este suficientă pentru diagnostic.
Poate diabetul să agraveze parodontoza?
Da, relația este descrisă în ambele sensuri: diabetul necontrolat crește riscul și severitatea parodontitei, iar parodontita poate îngreuna controlul glicemiei. De aceea persoanele cu diabet ar trebui să facă controale parodontale regulate.
Surse
- National Institute of Dental and Craniofacial Research. Periodontal (Gum) Disease, pe NIDCR, Periodontal (Gum) Disease.
- American Academy of Periodontology. Gum Disease Information, pe American Academy of Periodontology, Gum Disease Information.
- NHS. Gum disease, pe NHS, Gum disease.
- American Dental Association. MouthHealthy: Gum Disease, pe ADA MouthHealthy, Gum Disease.
- Cleveland Clinic. Periodontitis, pe Cleveland Clinic, Periodontitis.
- World Health Organization. Oral health fact sheet, pe WHO, Oral health.
- Health Service Executive (Irlanda). Gum disease: symptoms, pe HSE Irlanda, Gum disease symptoms.
- Caton JG, Armitage G, Berglundh T et al. A new classification scheme for periodontal and peri-implant diseases and conditions. J Periodontol, 2018, pe J Periodontol, clasificarea bolilor parodontale 2018.
- Stöhr J et al. Bidirectional association between periodontal disease and diabetes mellitus: a systematic review and meta-analysis of cohort studies. 2021, pe Meta-analiză, diabet și boală parodontală.